Ţăranul şi iarba

Un ţăran, pre nume Ion... sau Gheorghe, sau Stan, Vlad... cum naiba l-o fi chemat, semănase într-o primăvară mult grâu pe ogorul lui. Numai ce trece într-o zi boierul acelui loc şi întreabă din filotimie:

   - Ce-ai pus aci mă Ioane? - sau Stan, Vlad sau Gheorghe, cum naiba l-o fi chemat pe acel ţăran...

   - Săru-mâna, cocoane, răspunse cuviincios omul, cu cuşma strânsă frumos în mână, iaca grâu am pus.

   - Atunci să-ţi fie de bine, zise boierul plecând în ale lui.

   Apoi vremea se încălzi, cerul se limpezi, câmpul se înveseli de flori şi de verdele dinţilor de lapte ai grâului. Grâul crescu apoi şi se făcu mărişor; dar nici iarba nu stătu cu mâinile-n sân: ştir, neghină, traista - ciobanului, mătură, codiţa-şoricelului sau cum naiba s-or mai fi chemat... Şi, mai apoi, pe la începutul lui Cireşar, ploaie multă fu, iară buruienile cresc minunat de bine la aşa ploi...

   După o vreme, numai ce trece iar boierul:

   - Ce ziceai c-ai semănat aci, măi, Ioane (sau Vlad, Gheorghe sau Stan, cum naiba l-o fi chemat pe acel ţăran)?

   - Păăăi, grâu am cam pus, măria-ta, zise iar ţăranul, gândindu-se bine.

   - A cam crescut buruiana, băgă de seamă boierul înainte de a pleca într-ale lui. Că ce-i păsa lui?

   După o vreme, cam prin luna lui Cuptor, se făcuse iarba vârtoasă iar grâul rămăsese bolând şi pitic, tânjitor şi fără vlagă - cam cât vrabia de înalt; da’ o vrabie din cele abia ieşite din oul mă-sii! Îi era şi milă umbrei să cadă pe lujerele cele subţiri...

   Acu’, ori ţăranul era gospodar prost şi nu ştiuse socoteala trebilor, ori fusese leneş, de nu plivise la timp, ori erau griji mai mari în bordeiul lui decât pe arătură... Ori ploile fuseseră prea dese, ori iarba prea voinică în acel an şi subsese vlaga bucatelor, ori deochiase careva locul... Cine să mai ştie?

   Şi trece iară boierul după o vreme şi, aşa cum îi era obiceiul, n-are ce face şi-l  întreabă:

   - Păi ce-ai pus, bre române, în brazdă?

   - Ce să pui?, se chiteşte Ion sau Stan, sau Gheorghe - cum naiba l-o fi chemat. Ce să pui?, zise el mai scărpinându-se înţălept în barbă. Iaca, iarbă am semănat anu’ ista, boierule, o frumuseţe dă iarbă!

   - Da’ cu grâul ăla ce faci?, mai vru să afle boierul, care văzuse ici-colo şi câte un spic de grâu, rar ca fântânile. Că văd, ţi-a ieşit şi niscai grâu pe arie...

   - Nicio grijă, boierule, răspunse ţanţoş ţăranul. La grâu’ ista îi vin eu mintenaş de hac! - zise Ion, Gheorghe, Vlad sau Vasile. Sau cum dracu’ l-o fi chemat.